Blogul cutzeilor rasfatzatzi

Sambata am fost in excursie la munte cu pet-urile si cu biciclete. Am pus doi catzei in portbagaj, trei biciclete pe masina si dusi am fost. Am mers la Zarnesti, la Piatra Craiului. http://www.pcrai.ro

A fost foarte frumos si catzeii s-au bucurat foarte tare. Erau primii pe toate damburile, in parau, pe munti. Ne urmau peste tot, doar ca ei se agitau mai tare. Au alergat dupa biciclete incat se simtea ca erau obositi si dupa doua zile.

Am gasit si zapada inca netopita. A fost o experienta minunata, pe care cu siguranta ca o vom repeta. Chiar e frumoasa tara noastra, pacat ca nu prea avem grija de ea.

Si vremea a fost minunata, incat ne-am putut bucura de tot. Dupa ce ne-am alergat si obosit pe munti am mers la Cabana Plaiul Foii unde am mancat foarte bine. Apoi am plecat spre casa cu inimile pline de bucurie, camera plina de poze si sufletul implinit.

Bucuria pe care ti-o aduce in suflet un caine cand il vezi ca e fascinat de imprejurimi si ca se bucura neconditionat de tot ce il inconjoara este de nedescris. Iar masina cu biciclete deasupra e de dreptul excitanta

Uitati si niste poze, putine ce-i drept, dar convingatoare.

masina cu biciclete deasupra

umbra bicicletelor

Rutzy

Furnicutza

biciclete in zapada

munte

drum intre munti

cabana Plaiul Foii

Miercurea trecuta am ajuns, dupa muuuuuulti ani, la niste neamuri. Nu prea apropiate. O sora a bunicului de pe tata. Insa sunt acele neamuri care mereu se bucura sa te vada, pentru care ai crescut asa de tare si bineinteles ca te-ai facut asa de frumoasa!

Sunt niste oameni simpli, in jur de 68 de ani, dar care au lucruri asa de frumoase de povestit. Atat de simple dar totusi frumoase si impresionante.

Bineinteles ca nu am putut sa intru in casa lor fara sa ma serveasca cu ceva. Asa ca am ales un pahar de vin, unul tare bun, dar care te si lua de cap.

Am aflat ca ei s-au casatorit dupa doar 3 zile de cand s-au cunoscut. “Asa era pe vremea aceea, nu puteai sa ramai in Bucuresti daca nu te casatoreai cu cineva de acolo!”, zise matusa mea care era din provincie. Casatoria din interes se pare ca era si pe atunci . Dar uite ca sunt impreuna si in ziua de azi si se iubesc si se ajuta unul pe altul.

Cum zicea unchiul: “Cand am vazut-o asa cu o bluzita alba brodata si cu parul negru lasat pe spate, m-am indragostit pe loc.” Mai povestea cum la prima nunta la care a fost nas, matusa mea s-a dus sa cante alaturi de lautari. “Si ce mandru m-am mai simtit cand, dupa 10 ani de la nunta, un satean m-a intrebat <Mai canta dom’le sotia mata? Ca taaare frumos a mai zis atunci la nunta.>”

Am mai aflat ca unchiul meu a crescut fara tata, care murise pe front, iar mama l-a parasit la 13 ani. Insa s-a descurcat foarte bine. A ajuns sef la pasapoarte pe Bucuresti, un om destul de important. A avut o familie, copii, casa la tara. Nu cine stie ce avere, dar destul cat sa zica ca e fericit si are de ce lucruri frumoase sa-si aduca aminte.

Mi-a mai povestit de nunta fiului lor. Nunta mare, cu foarte multi invitati. Si cum au continuat ei petrecerea pe terasa blocului, pentru ca, din nou, asa era pe atunci, restaurantele inchideau devreme.

Eu cred ca am fost la ei ultima data cand aveam vreo 8 ani. Si imi mai amintesc unele franturi. Imi amintesc de terasa de pe bloc, de camera de zi, care acum era cam de 3 ori mai mica decat in amintirea mea, de camera in care stateam noi cand ne duceam la ei, de “taiatul motului” verisorilor mei, de lift. Imi mai amintesc ca tot cand veneam la ei la Bucuresti mi-a cumparat mama un pluover albastru cu fermoar si un set de masa, scaune, canapea si candelabru pentru papusi. Alb cu rosu si care mereu se dezmembra.

Am stat cu ei la povesti vreo doua ore si parca as mai fi stat. Dar se facuse tarziu si trebuia sa plec. Bineinteles ca matusa m-a condus pana in statie la tramvai ca: “Tu nu esti din zona, si nu te cunosc golanii, si se iau de tine”.

… si noi Zi Proverbiala

Asa ca astazi am hotarat sa vorbim cat mai mult cu proverbe si ziceri romanesti. Cum se potriveste una, cum o spui. E bine sa ne amintim de folclor si sa ajutam la perpetuarea lui prin viu grai. Putem sa il promovam si in scris, prin status la messenger.

Ce ziceti? Va alaturati noua?

Asadar, declar deschisa Ziua Proverbiala!!!!

Pentru extra inspiratie: Dictionar de proverbe

Cand am plecat in lume mi-am invatat parintii sa navigheze pe internet si sa stea pe messenger. Am zis ca asa o sa fie mai usor si mai ieftin sa tinem legatura. Faceam, eu si sora mea, lectii cu ei in fiecare seara si ei, ca niste elevi constiinciosi, isi notau pe caietel.

A fost mai greu la inceput, cand erau incepatori, si cand mereu ne mai intrebau cate unele. “Cum sa iti trimit o poza?” sau “De ce sunt invizibila?” sau “Uite! mi-a trimis cutare ceva. Cum fac sa il vad?” Si din astea.

Si uite-asa incetul cu incetul, in decurs de 4 ani au invatat destul de multe. Si acum nu ma mai intreaba mai nimic si ma trezesc cu tot felul de surprize de la ei.

Eleva cea mai perseverenta a fost mama. Poate pentru ca ea a avut si mai mult timp la dispozitie, poate pentru ca a si pasionat-o mai mult. Tata dupa-amiaza isi face siesta, pe cand mama se duce la calculator si mai sta cu fetele la povesti sau mai joaca un joculet.

Cam de un an a fost disponibilizata pentru ca s-a inchis fabrica. Cu ocazia asta a facut si niste cursuri de Office in ideea ca, vai Doamne, asta i-ar ajuta sa se reangajeze undeva. Si de atunci cine face prezentari in PowerPoint si le trimite la neamuri? Tot mama.

Cum imi mai crestea inima cand vedeau colegii de munca ca vorbesc cu o “mama” pe messenger si ma intrebau: “Cine e “mama” asta? E chiar mama ta?”; “Da!!”; “Ce tare!!! Mama abia se descurca cu telefonul.”

Ca sa nu mai zic de pozele de la neamuri pe care mi le forward-eaza, de link-uri cu tot felul de chestii amuzante. Cum imi arata pe web cam ca si-a cumparat ceva nou.

Dar cel mai tare am ramas uimita cand am fost ultima data acasa si am aflat ca mama isi cauta de munca pe internet, pe site-ul orasului (http://www.b-o.ro). Si ca trimite CV-uri attach la email. Cum urmareste ea daca un anunt a fost reinnoit, ceea ce inseamna ca nu prea a avut cautare si nu merita incercat, pentru ca sigur e ceva in neregula cu el.

Asa ca m-am gandit ca de 8 Martie sa ii dedic ei acest articol, si sa ii spun cat de mandra sunt de ea si cat de mult o iubesc.

Sa fie un “La multi ani!!!” pentru toate femeile din lume, dar unul special pentru mama mea.

Mama, te iubesc!!

Asa cum v-am promis o sa va povestesc despre minunatul film “Infern de Ziua Indragostitilor” (My Bloody Valentine).

Miercurea asta am facut rezervare, insa bineinteles ca am intarziat si era cat pe ce sa nu mai gasim locuri. Am gasit totusi 7, noroc ca tot atati eram si noi, dar fiecare in alt colt de sala. Asa ca fiecare s-a uitat singur, fara sa comenteze cu nimeni sau sa aiba in bratele cui sa sara si la sfarsit ne-am adunat sa comentam.

Parerile au fost destul de impartite. Eram 2 carora nu li s-a parut de groaza deloc, 1 fata care nu a mai rezistat de frica si a iesit din sala, si restul 4 erau de parere ca la unele faze a fost intr-adevar groaznic, in rest decent.

Eu ma incadrez in categoria alora de nu li s-a parut de groaza. Exact cand parea sa aiba potential se schimba cadrul. Dar poate ca e de vina si felul in care ma uit eu la filmele de groaza. Eu mereu ma astept ca ala sa apara de dupa colt, asa ca rar ma ia prin surprindere si sa ma sperie.

Personajul cel fioros si care omora pe toata lumea era costumat in miner, cu masca de gaze si avea ca arma un tarnacop. Hmmmmm, destul de jenant as zice!

Criminalul fioros

Restul intamplarilor sunt destul de previzibile, la fel ca in toate filmele horror. Ala merge ca melcul, tu fugi si totusi e mereu exact in urma ta. Dupa ce il vezi pe ala ca vine tu, in loc sa fugi, stai si te uiti ca prostul, si cand in sfarsit fugi, bineinteles ca te impiedici si cazi.

Oamenii erau de un curaj nebun spre ireal. Arata-mi tu mie unul care: e noapte, intuneric, singur si din fundul padurii se aude un zgomot, el nu dom’le se duce in padure sa vada ce e in loc sa fuga dracului cat poate de tare. Si din astea.

Au fost si vreo doua cadavre insangerate si despicate, insa din punctul asta de vedere mi s-a parut mai scarbos Justitiarul.

Ce mi s-a parut intr-adevar frumos in filmul asta au fost baieteii din rolurile principale. Unul si unul.
Ce parere aveti?

Tom

Axel (stanga)

Cat despre efectul 3D, a fost prezent in tot filmul, in ideea ca chiar ti se parea ca stai cu oamenii aia langa tine. Ca si faze clar 3D au fost doar vreo 5, cand se arunca cu tarnacopul dupa tine (spectator) si cand se indrepta o arma spre tine. Cea mai frumoasa dintre ele fiind cu un glont care se indrepta spre tine si la un moment dat s-a schimbat unghiul camerei. Chiar a fost draguta faza, bine facuta.

Si bineinteles, ca reteta unui film horror sa fie completa, criminalul nu moare la sfarsit. Scapa nevatamat. Asta ca sa lase loc de serii urmatoare, din ce in ce mai proaste. Asa ca asteptam Ziua Indragostitilor de anul viitor cand vom vedea un alt film frumos si plin de invataminte.

Vine vine primavara,
Se asterne-n toata tara,
Floricele pe campii,
Hai sa le-adunam, copii!

Si uite ca au trecut doua luni din an si ne-am trezit deja pe 1 Martie. Parca ieri era revelionul

Dar de ce titlul asta? Pentru ca eu am sarbatorit 1 Martie prin munca. Ce ti-e si cu proiectele astea care niciodata nu se termina cand le planifici sa se termine. Mereu intervine ceva, mereu ti se pare ca esti mai capabil decat esti defapt si tot asa ajungi pe ultima suta de metri si iti dai seama ca nu ai cum sa termini. Si atunci faci tot posibilul sa termini pentru ca asta ti-ar aduce o mare satisfactie.

Dar ce te faci atunci cand iti dai seama ca esti pe drumul gresit? Ca drumul ales nu prea are cum sa te scoata la liman si ca, mai devreme sau mai tarziu, tot ai sa te inneci. Stai si gandesti la rece si iei o decizie. Poate nu cea mai fericita, poate una care ii afecteaza si pe altii. Dar iei una. Si odata hotarata calea o urmezi orice ar insemna asta. In cele din urma o sa reusesti si atunci satisfactia va fi si mai mare.

Cu cat efortul depus este mai mare, cu cat te implici mai mult intr-o problema si pui suflet si tot ce ai tu mai bun, cu atat satisfactia implinirii este mai mare. La fel de mai mare este si lovitura in caz de esec. Dar daca stii ce faci si te daruiesti total nu prea are cum sa se termine cu un esec. Doar daca sunt cauze independente de tine.

Insa insusi faptul ca stii ca ai facut tot ce se putea face te face sa te simti implinit, si acolo intr-un colt al gurii iti aduce un zambet. E satisfactia lucrului bine facut, e o dovada a faptului ca esti puternic, ca ai valoare.

Asa ca hai sa zambim! Cu bune si cu rele viata merge inainte si frumusetea o gasesti si in cele mai simple lucruri. Chiar si intr-un weekend petrecut la serviciu. Trebuie doar sa vrei sa o gasesti.

Primavara frumoasa!

Miercurea este seara Orange Film. Adica trimiti un sms cu textul film la 241 si primesti ca raspuns un sms cu un cod. Codul respectiv il prezinti la casa si cumperi 2 bilete la pret de 1. (http://www.orange.ro/film/index.html)

Zis si facut! Ne-am propus sa ne adunam cat mai multi: familie, colegi de serviciu, prieteni. Dar cand a venit vremea sa mergem mai eram doar 4. Bine macar ca eram numar par ca sa putem lua bilete cat mai avantajos.

Am vrut sa mergem la Infern de Ziua Indragostitilor (My bloody Valentine). Film horror 3D, inerzis sub 18 ani. Hmmm!! Suna promitator, mai ales daca era bine facut. Adica acel 3D combinat cu horror chiar sa creeze senzatii tari.

Am mers si noi la 22:45 ca poate poate ne mai adunam cativa. Insa cand sa cumparam bilete nu mai erau.

Pai cum asa? Am venit degeaba?
Nu, nu se poate!
Pai ce mai ruleaza la ora asta?
Justitiarul. (Punisher:War zone)
Hai la asta!!

Si asa ne-am inarmat noi cu floricele si suc si am purces catre sala. Toata lumea se indrepta catre sala unde rula Infernul de indragostiti. Catre sala unde era filmul nostru nu mergea nimeni. Aveam si locuri in ultimul si penultimul rand; gata! ce-am zis; o sa fim singuri in sala. Dar nu a fost asa. Chiar era lume. Oare tot din astia ca noi, care nu au apucat 3D-ul?

Si incepe filmul. E un film de actiune, cu impuscaturi si mafioti si bineinteles cu un nene care o face pe justitiarul si ii omoara pe toti raufacatorii si face pace in lume. Insa era atat de ireal facut si cu niste efecte speciale de ziceai ca te uiti la desene animate. Cum se dadea el peste cap si intre timp mai impusca vreo doi si cum erau aia 100 si el unul si aia mureau pe capete si el nu avea nici o zgaraietura. Era atat de ciudat facut incat iti venea sa razi.
Cica si asta era interzis sub 18 ani, probabil pentru ca arata cum le zburau capetele alora, si cum ii desfigura cu o impuscatura.

Za Justitiarul

Cel mai rau dintre mafioti

Faza care mi-a placut mie cel mai tare e cum un raufacator din asta sare de pe o cladire pe alta si pur si simplu e pulverizat in aer de o racheta trasa de acest justitiar.

Justitiarul in actiune

Se auzeau din sala rasete din alea infundate de genul: “Sigur e real ce se intampla? Sau e un vis prost?”. Probabil toti se intrebau de ce au dat banii pe filmul asta. Sau altii se intrebau ce o fi fost in mintea aluia de l-a produs. Dar pana una alta, macar ca solutie alternativa la un film la care nu ai mai incaput, tot ai dat banul ca sa il vezi.

Se pare ca totusi nu a fost asa de prost atata timp cat nu a plecat nimeni din sala inainte sa se termine. Si pana la urma si pe noi ne-a facut sa uitam de toate si sa ne relaxam.

Asa ca daca vreodata chiar nu aveti ceva mai bun de facut puteti sa va uitati la el. E destul de relaxant si amuzant. Cat despre ala cu infernul de indragostiti am sa povestesc miercurea viitoare, cand poate am sa reusesc sa il vad.

Avusei si eu candva un telefon mobil care, dupa multe cazaturi a cedat. Piciorusele de la baterie s-au rupt asa ca il tineam prins cu elastic de par
Atunci am zis ca e cazul sa imi iau si eu un telefon mai de fitze asa ca am plecat in cautarea telefonului cu bluetooth, camera, mp3, mic, subtire si daca se poate si ieftin.

Mai greu era ca as fi vrut sa il iau cu prelungire de contract la Vodafone. Pentru ca abonamentul meu e pe numele lui tata si el deja s-a folosit de aceasta facilitate trebuia sa umblu cu mama dupa mine ca sa imi cumpar si eu telefon mai ieftin.

Cand gaseam si eu un model nu ajungeam sa ma intalnesc cu mama. Cand ma gaseam cu mama nu erau telefoane sau era weekend si magazinele noastre cu program european erau inchise. Si asa o tot aman de vreo 5 luni.

Toate au culminat weekend-ul asta cand din vreo 5 magazine din Barlad doar unul era deschis sambata dupa ora 14.
Am gasit in sfarsit un telefon care parea sa fie ce vreau. Avea camera 1,3MP, bluetooth, sonerii MP3, era micut, culisant, subtire, dragut si mai era si 0 lei. Era si Sony Ericsson cum au apropiatii mei si era clar ca erau compatibile sa facem schimb de tot felul de prostii.

Suuuuper cooool, zic eu. In sfarsit l-am gasit!!!!!!

Dar de unde?? Un telefon care iti permite sa ai MP3 si sa faci poze avea memorie de doar 12MB si fara slot pentru card. Cine a mai vazut asa ceva? Ce poti sa faci cu el? Pui o melodie si faci 2 poze? Cum de s-a gandit cineva sa il fabrice? Pentru cine e facut asta? Pentru fraieri care nu stiu ce e aia memorie si cat de repede se poate umple? Sau stai toata ziua sa descarci poze si sa schimbi melodia de care te-ai plictisit deja?

Asa ca am plecat iar cu coada intre picioare si cu vechiul meu telefon, asteptand din nou ziua in care ma voi resincroniza cu mama si in care sa speram ca vor fi niste telefoane mai destepte la vanzare.
Sau poate ca e un dat sa nu imi cumpar, poate ca are “cineva” grija ca nu cumva sa mor ca japonezul cu telefonul in buzunar.

Intr-adevar din cativa clicki mi-am facut blog. E suuuper!!
Ieri s-au implinit 10 ani de cand eu si iubitul meu suntem impreuna si cartela de blog am primit-o cadou de la el. A fost tare emotionant mai ales ca a fost cu un pas inaintea mea. Decizia de a avea un blog am luat-o acum o saptamana, in Brasov, luand masa la un restaurant. Auzisem de blogway si asteptam marea lansare ca sa imi cumpar o cartela si cand colo…am primit-o cadou. E bine sa ai pe cineva care te iubeste si care sa te surprinda cu lucruri din astea

Blogway zice Salut si te sprijina sa ajungi mare si tare in blogosfera romaneasca. Logheaza-te la blogul tau ca sa il poti personaliza cum vrei tu.